povesti cu cristinica.
Archived Posts from this Category
October 24, 2009
fade to pink.
Posted by yersinia. under povesti cu cristinica. | Tags: cristinica, narcorexia |1 Comment
August 20, 2009
didi cea bolonda.
Posted by yersinia. under aberari entropice., povesti cu cristinica. | Tags: didi cea blonda. |[2] Comments
didi cea bolonda vrea sa plece in cautarea prietenei ei din copilarie, cristinica. dar ca sa faca rost de viza are nevoie sa prezinte cazierul.
.
CAZIER JUDICIAR
NUME: CURKANU DIDI
INFRACTIUNI SAVARSITE:
- instigare la sinucidere in masa;
- viol repetat;
- obstructionarea justitiei;
- sfidarea instantei;
- incaierare cu animale de companie;
- zadarnicirea combaterii bolilor;
- divulgarea de secrete de stat;
- bigamie;
- instigare publica la scuipat in fata cladirii parlamentului;
- profanare de cadavre si morminte;
- spionaj;
- infractiuni contra umanitatii;
- impiedicarea circulatiei prin facut cu mana la pietoni;
- fals intelectual;
- evadare;
- luare, dare si transmitere de mita;
- rupere de sigilii;
- tortura;
- refuzul acordarii de ajutor pietonilor in varsta aflati in necesitate de a traversa;
- piraterie cu nave de lupta aflate sub pavilion roman;
- hartuire sexuala;
- posesia si nerespectarea regimului materialelor nucleare si radioactive;
- raspandirea de boli venerice la animale si plante;
- trafic de carne macra, carne tocata, piept de pui dezosat in scopul cersetoriei si sclaviei;
- genocid;
- dezertare;
- vatamare corporala din culpa si lovituri cauzatoare de moarte asupra propriei persoane;
- actiuni ostile contra statului;
- traversare prin locuri nepermise pe culoarea rosie a semaforului.
April 20, 2009
epicgen.
Posted by yersinia. under povesti cu cristinica. | Tags: armand, cristinica, daci, dorindorincati, fakyu, povesti cu cristinica |Leave a Comment
-ieri nici nu stiai ca Augustina avea copii si azi stii cum o cheama pe fi-sa si ce-i place. ce se-ntampla cu tine, dacii?
-e..e..nepoata mea, mama.si a trecut prin atatea. cum as putea sa fiu indiferent in fata suferintei ei? zise dacii in timp ce o lacrima i se scurgea pe obrazul nebarbierit.
doamna Fakyu ridica sceptic o spranceana si-i zise fiului ei sa-i mai aduca o bere.
-da, mama, se supuse dacii.
-si cand te intorci vreau sa-mi spui adevarul.
.
intre timp Cristinica statea inchisa in pod, noua ei camera, unde vantul vajaia si podelele scartaiau, unde sobolanii nu mai umblau, de cat de frig era, unde mucegaiul nu indraznea sa apara. locul sinistru, putrezit, prafuit, imund era tot ce-si putea dori strasnica fetita.
copila umbla desculta pe podeaua infama, lasand urme adanci in stratul dens de praf. se indrepta spre geamul abject din marginea podului si il acoperi cu un carton.
-da..e mai bine asa..isi zise ea. acum nu poate nimeni sa-mi descopere planul…
.
-scumpule, daca ai nevoie de bani iti dau eu. nu-i nevoie sa ai grija de pacostea aia.
-nu, mama, aici nu-i vorba de bani. bani am destui, se revolta Dacii. e vorba de muzica, de cariera… intelege-ma! n-am mai avut deloc inspiratie dupa Totum Mortis. stiu ca fata asta e solutia. o voi sacrifica pe altarul lui Apollo, va fi Erato a mea si imi va reda gloria. vrei sa stii cum am aflat? citeste! e jurnalui Augustinei.
.
in jurnal, Augustina povestea intamplarile cele mai abracadabrante din searbada sa viata. de la prima tentativa a Cristinicai de a-si omori surioara, cand avea sapte luni si s-a asezat pe capul lui Radu, la sentimentele care au determinat-o sa se calugareasca, de la poeziile pe care prietenii ei motociclisti le compusesera pentru ea pana la debusolarea traita in ultimele sale zile – toate erau acolo,in jurnalul ei virtual pe care oricine il putea citi la adresa www.augustina_barosan.ro.
dupa destrabalarea de revelion de la Ferma Fakyu, Dacii se hotari sa-si ia munca in serios.
-Cristinica! urla el. fa-te-n cua!
cum fata nu raspundea, Dacii se panica.
-mama, du-te si-adu-o!
doamna Fakyu urca scarile, deschise usa podului si intr-un colt o vazu pe Cristinica ghemuita.
-te cauta Dacii!
copila nu rapundea.
-n-auzi?te cauta Dacii!
din nou, nici un raspuns.
doamna Fakyu se apropie. Cristinica plangea.
-ce-ai?
-cainele meu, se smiorcai fata. a degerat..
doamna Fakyu se intoarse la Dacii.
-i-a degerat cainele. normal, era din import. nimic nu-i mai trainic ca un caine veritabil de Portocalia! zise ea cu mandrie.
-pai hai sa sunam la un spital, sa-i puna altu’, bombani Dacii cu gura plina. nu! nu putem sa facema sta! o sa ne-o ia!
-ca mare pacat ar fi, mormai femeia.
-ce-ai zis?
-nimic. am oftat.
-ce ne facem, mami? se panica Dacii.
-revino-ti, omule! o sa-i facem operatia aici.
-aici? dar mama, e periculos. ii poate fi fatal.
-n-avem norocul asta.
.
peste cateva ore totul era gata pentru operatie. Cristinica bause doo sticle de rom din rezerva personala a lui Dacii, cainele era si el pregatit de operatie, iar doamna Fakyu motaia in fata televizorului.
Dacii il chema pe colegul sau de trupa, Armand, sa il ajute cu operatia. Armand fusese ajutor de balerin la Opera din Luftanta, deci stia tot ce se poate stii despre caini.
dupa sase ore cei doi incheiara operatia. Armand pleca la casa lui, in timp de Dacii astepta impreuna cu mama sa sa se trezeasca Cristinica din betie.
.
Cristinica se trezi. statea intinsa pe un carton ud. ridica piciorul si isi privi noul caine.
-of, Dorindorincati…ofta ea. am ramas numai noi doi impotriva intregii lumi…
December 25, 2008
cristinica uber alles.
Posted by yersinia. under aberari entropice., povesti cu cristinica. | Tags: cristinica, povesti cu cristinica |1 Comment
ACEST POST ESTE FICTIV SI TREBUIE TRATAT CA ATARE. ORICE ASEMANARE CU PERSONAJE SAU INTAMPLARI REALE ESTE PUR INTAMPLATOARE SI NEINTENTIONATA.
.
corul de copii din godzilele se oprise pe ulita din fata fermei fakyu. danut, un baietel blondut si cu pistrui, impinse tremurand poarta si, cu pasi mici, intra in curte, urmat de ceilati copii. anuta il urma indeaproape plangand. in spatele lor claudita incerca sa nu planga si tragea de hainuta ei, murdarind-o cu mainile pline de ciocolata. ionut il tinea pe fratiorul lui de mana. undeva in spate ramasese alinuta, careia ii era prea frica sa intre.
tuturor le era frica de familia fakyu. domnul dacii fakyu era un star rock si venea la ferma numai de craciun. copiilor le era frica de dacii, de hainele lui negre, de fata lui machiata in permanenta, dar si mai tare se temeau de mama lui. nuti fakyu era o femeie in varsta, dar care se tinea foarte bine. dacii ii cumparase ferma dupa aparitia primului album al trupei sale – “Totum Mortis” – in urma cu 6 luni. albumul nu era cine stie ce, dar aparuse la scurt timp dupa uciderea odioasa a familiei surorii lui dacii, in timp ce acesta era in arest provizoriu, acuzat de crima. albumul continea melodii in care erau descrie mortile cumplite ale unor oameni celebrii, iar in ultima piesa, “A Shade of Irony” vorbea despre moartea Augustinei, sora sa mai mare.
doamna fakyu incepuse afacerea cu ferma in urma cu 5 luni, dupa ce primise toate aprobarile. succesul fermei a fost fenomenal. taranii din godzilele credeau ca femeia e o vrajitoare, iar oamenii de afaceri din micutul oras provincial erau siguri ca ferma ascunde afaceri ilegale si legaturi cu mafia. fermele de caini erau ceva cat se poate de ordinar in zona. castigurile din comertul cu caini si din ecsportul de caini in tarile sarace in aceasta resursa reprezentau 55% din pib-ul portocaliei, mai ales datorita conditiilor prielnice de crestere a acestor animale in zona muntilor godzilele.
copiii inaintau prin noroi si incercau sa-si faca unul altuia curaj. ajunsi in fata usii, copiii hotarara sa asculte intai la usa, sa fie siguri ca pot suna. din casa se auzea vocea doamnei fakyu. se pare ca vorbea la telefon.
-nu-i nici un miracol de craciun. i s-a facut foame! nici nu ma mir, in halu in care o hraniti acolo…nu,nu vin, trimteti-o pe ea la ferma mea din godzilele. nu-mi pasa care e. tot o pacoste o sa fie. da, craciun fericit si tie duduie.
doamna fakyu inchise telefonu in timp ce dacii o intreba ce s-a intamplat.
-cic-au gasit-o p-aia mica.
-care aia mica?
-una din ele. ce conteaza?
-nu, nu, continua dacii, cine e aia mica?
-fata lu’ sorta.
-sormea avea copii??! intreba dacii uimit.
-da, dacii, avea doo fete. una a murit. ar trebui sa mai lasi drogurile alea, mama, zau ca nu stui ce sa ma mai fac cu tine…
se auzi soneria. dacii raspunse.
-primiti cu colindu? intrebara copiii zambind.
-aaa..eeeh..stiti copii…luati punguta asta si plecati acasa.
copiii plecara nedumeriti, iar dacii striga dupa ei sa n-o ia pe toata deodata.
.
a doua zi de dimineata pe autostrada 0.5 din portocalia, prima si singura jumatate de autostrada construita in ultimii 22 de ani, mandria industriala a portocaliei, trecea o ambulanta ruginita in care o fetita entuziasmata, care se sculase din coma dupa 5 luni, astepta sa ajunga in sfarsit acasa. de emotie aproape ca nu simtea gropile de pe autostrada si nici mirosul puternic de benzina din ambulanta veche.
bunica fetitei o astepta in poarta. doctorii si asistentii sociali sperau ca doamna fakyu sa recunoasca fetita si sa-i confirme identitatea.
-n-am vazut-o niciodata. fata mea a plecat cu sotul ei dupa casatorie si n-am avut chef sa ma duc in vizita la ei sau sa-i primesc la mine. tipu era prea ciudat. am lasat-o sa se marite cu el doar ca sa scap de ea. si ea era ciudata…da’ pe copii nu i-am vazut in viata mea.
-ah, ce pacat ca nu o puteti identifica. din rezultatele testelor adn stim sigur ca este una din nepoatele dumneavoastra, dar nu stim care si fetita nu poate sa ne spuna. inca e in soc post traumatic. spuse cu parere de rau o asistenta sociala blonda, imbracata intr-un costum roz, care arata ca o papusa barbie. saraca de ea.., adauga femeia, cu si mai multa parere de rau.
-iti spun eu care e! zise dacii iesind din casa aproape gol, lasand sa i se vada tatuajele.
-pune ceva pe tine, dacii, o sa racesti, il certa doamna fakyu.
se pare ca era singura care vroia ca dacii sa se imbrace. toate femeile se uitau la el cu gura cascata si cu inima batandu-le mai tare. dacii avea efectul asta asupra tuturor femeilor de cand devenise star rock.
-cum, intreba asistenta sociala, cu vocea tremurandu-i.
dacii ii arunca fetitei halca de zlana pe care o adusese din casa. spre uimirea tuturor, fetita alerga ca o nebuna dupa bucata de zlana si o infuleca pe loc.
-bine ai venit, cristinica, ii ura dacii.
October 14, 2008
cognitus cristinica ergo sum.
Posted by yersinia. under aberari entropice., nu-l cunosc. e cu mine in clasa., povesti cu cristinica. | Tags: lubliana, luftanta, portocalia, povesti cu cristinica, tatian paunescu |1 Comment
ACEST POST ESTE FICTIV SI TREBUIE TRATAT CA ATARE. ORICE ASEMANARE CU PERSONAJE SAU INTAMPLARI REALE ESTE PUR INTAMPLATOARE SI NEINTENTIONATA.
.
.
“Marcela, intrii in direct in 10 secunde.”, i se sopti prezentatoarei in casca.
Marcela isi aranja gulerul inca o data, mai lua o gura din paharul cu apa de sub birou, isi aranja hartiile, “3 secunde.”, se auzi din nou in casca….
“buna seara, doamnelor si domnilor, bine v-am gasit la stirile orei douazeci”.
Marcela, o domnisoara draguta, dar cu un intelect limitat cititului de carti din colectia Chic si uitatului la telenovele, citea de pe prompter stirile despre crime, dezastre naturale, razboaie, greve, accidente, cu nelipsitul ei zambet suav.
“in dimineata aceasta a fost gasit corpul neinsufletit al unei tinere intr-o lucsoasa camera de hotel. anchetatorii nu au putut identifica victima, fata ei fiind arsa, iar degetele taiate si nu ecsclud posibilitatea unei crime pasionale, tanara putand fi escorta domnului Tatian Paunescu, cel pe numele caruia a fost inchiriata camera. domnul Tatian Paunescu a declarat ca el, cel mai bogat om din Portocalia, nu poate sa-si piarda timpul discutand cu anchetatorii despre un eveniment atat de neinsemnat.”
.
la un televizor vechi, cu ecran mic, se uita Lubliana Marriott, foarte interesata de stiri, spre deosebire de colega ei de camera. cele doo tinere locuiau intr-o garsoniera cu 3 pereti de la periferia Luftantei, capitala Portocaliei.
colega Lublianei, Diana, era studenta in anul 4 la Stiinte Socio-Umane, la Universitatea Spiru Haret din Luftanta, dar era atat de saraca incat lucra mai mereu. din pacate seful ei, Dan, nu o lasa sa lucreze si noaptea, ca sa nu fie nevoit sa-i dea mai multi bani.
Lubliana nu avea nici un ban, dar cum Diana era marinimoasa, atat cat ii putea permite saracia infernala in care era nevoita sa traiasca, vazand-o in ploaie, aproape dezbracata, tremurand si plangand, nu a putut sa nu o primeasca in casuta ei modesta. nu isi imagina ce criminala salasluieste inlauntrul acelei copile.
la televizor aratau acum portretul fetei ucise, realizat de criminalisti pe baza ADN-ului ei.
“oau,”, ecsclama Diana, “cat de mult seamana cu tine. daca nu ai avea ochelari si parul scurt as putea sa jur ca esti ea!”continua fata, in timp ce isi calca singura rochie pe care o avea cu fierul de calcat cu carbuni al strabunicii ei.
Lubliana intra in panica. “daca aceasta operatoare CATI isi da seama cine sunt toti or sa afle. planurile mele de a domina intraga omenire vor fi distruse. trebuie sa scap de ea. dar cum…?”
fata ii spuse colegei ca se duce sa caute niste ramasite de mancare in ghena restaurantului de dupa colt si iesi din micuta garsoniera. cobori scarile, se impiedica de bicicleta legata de un copil de balustrada, iesi din bloc, traversa strada si alerga dupa autobuzul care mergea in centru. ajunse dupa 4 ore si 26 de minute in centru si injura traficul din Luftanta. cobori din autobuz amintindu-si de zilele cand limuzina o lasa unde vroia si se indrepta spre casa lui Tatian Paunescu.
paznicii, imbracati in verde, ca tot personalul din casa familiei Paunescu, nu o recunoscura pe fata care se recomanda ca o veche prietena a lui Tatian.
nici Tatian nu o recunoscu cu parul tuns si cu ochelari. acea fiinta mizera nu putea fi consoarta sa, Cristinica. in plus, cel mai probabil, Cristinica fusese ucisa in mod barbaric, salbatic, trivial si vulgar de un raufacator odios fara de credinta intr-o putere superioara siesi, atotstiutoare. trilionarul o arunca pe sarmata fetita in strada.
si pe strada nu era nimeni sa-i vada ochii tristi. renegata de cel care o putea salva, trista si flamanda, caci nu mai mancase de 3 ore, de cand isi scosese din geanta doo senvisuri mari cu zlana in autobuzul aglomerat si le infuleca in vazul oamenilor care debordau produsele ingurgitate in prealabil pe post de hrana, Lubliana se impiedica de un catelus amarat.
“of, caine, ce zi lunga a fost azi….nu stiu ce sa fac….” gandea Lubliana si dintr-o data ecsclma “hei! te voi lua acasa. te voi numi ozi si vei fi ozi al meu!”. se apleca sa ia catelusul in brate si cand se ridica un aerospatiele-bac concorde, care ar fi trebuit scos din circulatie inca din 2003, o lovi in cap in timp ce se apropia in flacari de centrul Luftantei.
“nenorocitule! cine ti-a dat carnetu’?!” urla ea dar urletul ei fu inabusit de zgomotul coliziunii avionului cu strada si cladirile din centru si al ecsploziei aferente.
.
“…se vorbeste de un atac terorist, desi nici un zvon nu a fost confirmat de autoritati.”zis Marcela zambind.”desi impactul a fost devastator, ecsista totusi un supravietuitor aflat in stare grava la Spitalul Municipal din Luftanta. identitatea sa nu a fost dezvaluita de autoritati, dar sursele noastre au aflat ca este vorba de o tanara pe nume Lubliana Marriott”continua ea zambind.
“o stire de uluima ora, mi se transmite din regie ca tocmai a fost semnat contractul de vanzare a Portocaliei. prin termenii contractului, cumparatorul, viitorul patron al tarii, se obliga se readuca economia Portocaliei la nivelul anterior evenimentului mediatizat ecscesiv in ultimele doo zile. urmeaza acum un scurt reportaj despre Tatian Paunescu, noul nostru proprietar.”
.
pe patul de spital zace o tanara. in jurul ei roiesc doctori, asistente, anestezisti, o amestecatura de lumina si culoare, de sunete indescifrabile…si ea nu simte nimic…sa fie oare acesta sfarsitul vietii sale? sa fie suferinta pe care o indura pentru ca si-a omorat parintii cei care i-au dat viata? si-a omorat mama care a purtat-o in pantecele sale, mama, care pentru cele doo fetite a renuntat la calugarie, a renuntat la viata in tihna si armonie si s-a sacrificat pentru a le oferi lor o lume calma, pasnica, o lume in care sa se dezvolte armonios. si-a omorat tatal, capul familei, cel care pentru bunastarea ei si a surioarei ei a calatorit peste mari si tari si a reusit sa invinga pacatele carnale ale omenirii, dorina de inavutire intr-o societate in care toti se sfasie intre ei ca hienele, pentru niste valori materiale neinsemnate in lumea isihiei si a pioseniei. propriul ei tata, care s-a slobozit de lumea necurata si a decis ca pentru sufletul sau nu este de ajuns sa fie cuvios, el trebuie sa propovaduiasca tailele smereniei, ale cucerniceniei si ale blagocestiviei in lumea cruda si meschina din care a luat nastere. apoi, cu sange rece, si-a ucis surioara neajutorata, o biata fiinta inocenta si a lasat-o intr-un loc al desfraului, unde putea fi usor confundata cu o pacatoasa. mai mult chiar, a distrus, cu ura si dezgust, orice indiciu din care cei ce cauta dreptatea si adevarul absolut ar fi putut afla cine este neprihanita faptura aflata acum in nefiinta.
va supravietui? sau, cuprinsa de pacat, de meteahna ecsistentiala, va deveni una cu pamantul? poate vom afla raspunsul cutremurator si vom trage o concluzie inteleapta din el, cand ilustrii doctori vor termina operatia.
September 9, 2008
cand sfanta crasma se deschide.
Posted by yersinia. under aberari entropice., povesti cu cristinica., tateTV. | Tags: crasma, cristinica, portocalia, povesti cu cristinica |Leave a Comment
ACEST POST ESTE FICTIV SI TREBUIE TRATAT CA ATARE. ORICE ASEMANARE CU PERSONAJE SAU INTAMPLARI REALE ESTE PUR INTAMPLATOARE SI NEINTENTIONATA.
.
.
-mai avem mult?
liniste.
-mai avem mult?
tot liniste.
-cat mai e?
“de ce am luat-o cu mine?” se intreba soferul basculantei cu beton in care mergeau cristinica si familia ei. “de ce cand am vazut-o pe marginea drumului in tricoul ala ud si transparent care se intindea pe bustul ei enorm n-am lasat-o acolo?”
-mai e mult?
“ce-am facut sa merit asta?!?”
-cat mai avem?
“de ce eu??!”
ochii rosii ai soferului aproape ca ieseau din orbite. fiecare sunet scos de pasagerii din spate ii zgaria urechile. fiecare flatulatie a cristinicai in infunda narile. de ce ii luase oare pe cristinica si pe familia ei de pe marginea soselei?
“gata! trecem granita si-i dau jos!”
in timp ce soferul astepta la o coada interminabila sa treaca granita, in spate, intinsi pe betonul moale, cristinica si familia ei jucau razboi pe dezbracate. cristinica, putin suparata ca nu prea pierdea, isi mangaia piciorul, cel care cu mult timp in urma fusese un biet catelus neajutorat. in urma unei serii de intamplari tragice, cristinica a ramas fara un picior si, cum toata lumea stie, familia ei nu-si putea permite o proteza, nici macar din cel mai ieftin lemn, fetita a fost nevoita sa-si puna potaia in loc de picior.
tatal cristinicai, un respectat membru al comunitatii in urma cu cativa ani, dupa un insucces monumental in administrarea tinutului pe care il conducea, fusese nevoit sa-si abandoneze familia si sa plece in indii. dupa atatia ani petrecuti facand comert cu cei mai temuti raufacatori ai vremii, vasile renunta la titlul sau nobil, de lord, cu care fusese inzestrat de insasi regina ada I, isi arse vechile haine burgeze, se lepadase de vicii, renuntase la placerile carnale si deveni pastorul vasile. in multe sale calatorii isi dadu seama ca scopul lui in viata este sa fie un cavaler al pacii si dreptatii; el a fost ales sa raspandeasca credinta intr-o lume in care desfraul se intalneste la tot pasul, o lume de hoti, femei usoare si copii smulsi din leaganul caldut al copilariei mult prea devreme si mutilati sufleteste de fiare care nu pot fi numiti oameni.
mama cristinicai, dupa anii de pace si implinire sufleteasca petrecuti intr-o manastire din varful unui vulcan activ simtea nevoia de actiune, de adrenalina, de viata traita la maxim. intr-o seara ploioasa de mai, augustina fugi in mod odios de la manstire, incaleca pe umilul ei harley, isi taie frumosul par blond si-l vopsi mov, isi ciurui urechile, buzele, nasul si ..alte parti ale corpului cu acele pe care le folosise sa coasa si sa brodeze hainele calugarilor si ale oamenilor flamanzi de pe strazi care isi cautau alinarea in mica si umila lor manastire. visul ei, acum, era sa ajunga la las vegas si sa piarda in cazinouri toti banii pe care reusise sa-i fure de la manastire. bratele ei pline de tatuaje mangaiau capusorul lui radu, sora cristinicai.
radu se intorsese din armata la surioara sa si fu placut surprins sa-si regaseasca intreaga familie. in armata, radu fusese pusa sa frece podele, sa faca flotari, sa lustruiasca pantofi, dar niciodata acel lucru pentru care se antenase toata viata, din primele momente ale vietii pana in clipa in care semnase formularul de inscriere in armata: sa joace sotron. acum, fericita ca si-a regasit familia, radu nu mai dorea decat sa-i omoare pe toti, sa-i tortureze pentru ca l-au lasat balta si a fost nevoit sa faca cele mai nedemne si inumane fapte la care s-ar fi putut gandi vreodata.
cristinica era fericita. treceau ilegal granita in portocalia, tara unde nu ecsistau reguli pentru fetitele ca ea.
-am ajuns? intreba cristinica iar.
-da! raspunse fericit soferul.
la granita le astepta tigrul, un cunoscut interlop international, fostul sot al cristinicai. scobindu-si nasul in cel mai secsi mod cu putinta, tigrul isi lasa usor ochelarii de soare de pe ochi, se uita la cristinica si la bustul ei foarte dezvoltat, apoi la omul imbracat cu un sac maro de langa ea, la fata slabanoaga si fara nici o forma imbracata in pantaloni de camuflaj si cu o kalasnikov dupa gat, “atat de sezonul trecut”, gandi tigrul si pana sa mai apuce sa gandeasca altceva, caci ca viteza de gandire a acestor forme de viata primitive e invers proportionala cu cantitatea de bale care le curge din gura, tigrul o vazu pe EA: sperba fiinta in pantaloni rosii de piele, foarte scurti, cu cizme de cowboy si o geaca de piele neagra, pe spatele careia scria cu litere inflacarate “bad grl”, cerceii din buze, din nas, -ah! zise el fara sa-si dea seama dar inainte sa mai spuna ceva cristinica isi dadu seama ca tigrul ii priveste mama si nu pe ea.
cei cinci se urcara in limuzina tigrului, dar pana sa porneasca, cristinica ii taie gatul.
-de ce-ai facut asta? intreba pastorul vasile.
-relatia noastra s-a incheiat. raspunse cristinica in timp ce se chinuia sa impinga cadavrul afara din masina intr-o prapastie de pe marginea drumului. augustina lua capul si-l arunca nepasatoare pe geamul din spate. capul nimeri pe parbrizul unui savant portocaliez care lucra la o noo teorie despre relativitate si care tocmai le impartasise colegilor lui savanti, care se aflau cu el in masina cum se poate controla timpul, cum putem evita marile tragadii istorice, cum poate lumea fi un loc mai bun. savantul se sperie si intra cu masina in betoniera cu care calatorise cristinica mai devreme. toti cei implicati in accident au murit pe loc.
pe drumul spre capitala portocaliei, la o benzinarie de pe marginea soselei, augustina a coborat sa-si mai ia cateva sticle de rom dar nu s-a mai intors.
peste cateva ore, un angajat al benzinariei a gasit-o legata de o pompa de benzina, dar inainte sa o poata salva pompa de benzina a luat foc si benzinaria a ecsplodat.
la momentul ecsploziei cristinica, tatal si sora ei erau deja in luftanta, capitala portocaliei. intrati in holul lucsosului hotel la care aveau rezervate 4 camere in permanenta, bietii calatori se despatira. cristinica intra in camera ei, un umil apartament cu doar trei dormitoare, un spa si doo piscine. aprinse televizorul. era un film cu ea.
pastorul vasile scoase cartea de rugaciuni, se descalta si incepu rugaciunea de ora 5.
radu intra tiptil tiptil in camera tatalui sau. insuruba usor amortizorul si trase. de doo ori. o data in capul pastorului, o data in musca enervanta care se tot fataia prin camera.
intra apoi in camera cristinicai. cristinica chicotea la telefon cu prietenele ei, pe care le sfatuia in legatura cu meseria pe care o aveau toate. cristinica simti o sfoara in jurul gatului. avu timp sa vada reflecsia lui radu in imensa oglinda venetiana din fata ei.
dandu-si seama ca sora ei vrea s-o omoare si sa-i fure toata gloria de vedeta, cristinica se lupta cu radu pana cand unul din ei ceda.
gatul fetei se rupse cu un zgomot usor, iar sora ei satea triumfatoare deasupra, gafaind incet. isi lua sora, o duse in baie, turna acid in chiuveta si-i inmuie fata in acid pana nu mai putea fi recunoscuta. in taie tegetele si le arse, ca nu cumva sa o recunoasca politia dupa amprente. ii lua actele din buzunar si hainele. o lasa goala in cada si pleca din hotel.
nimeni nu va stii vreodata daca fata care zace moarta in cada lucsosului hotel e cristinica sau radu.
July 5, 2008
mana calului.
Posted by yersinia. under aberari entropice., nu-l cunosc. e cu mine in clasa., povesti cu cristinica., tateTV. | Tags: claudita, godzilele, hard rock cafe, tate tv, triluta |Leave a Comment
ACEST POST ESTE FICTIV SI TREBUIE TRATAT CA ATARE. ORICE ASEMANARE CU PERSONAJE SAU INTAMPLARI REALE ESTE PUR INTAMPLATOARE SI NEINTENTIONATA.
.
.
a fost odata ca niciodata o mica fetita pe nume Cristinica. Cristinica se ducea in fiecare zi la gradinita, unde se juca de dimineata pana seara sau pana isi baga toti colegii si educatoarea in spital.
dar intr-o zi insorita de primavra tatal Cristinicai, Lordul Vasile, a fost alungat din tinut, in urma unei rascoale a poporului. familia lordului a fost nevoita sa se mute in alt tinut si sa inceapa o viata noo.
Lordul Vasile si-a dat seama ca singurul mod in care isi poate ajuta familia, devenita acum saraca, este sa calatoreasca in Indii si sa faca comert cu mirodenii.
Lady Augustina, mama Cristinicai, nu a putut sa suporte o viata departe de preaiubitul ei sot si, gandindu-se ca nimic nu poate fi mai rau decat sa-si creasca singura cei doi plozi, s-a calugarit.
cu tatal plecat peste mari si tari si cu mama plecata si ea, cei doi copii s-au decis sa se ajute reciproc.
sora Cristinica, Radu, s-a inrolat in armata pe post de prostituata. i-a promis surioarei sale ca se va intoarce curand, dar dus a fost.
acum viata Cristinicai parea atat de sumbra incat nimeni nu mai vroia sa o ajute nici macar cu un banut, ca sa isi cumpere o bucatica de zlana. oamenii care o gazduiau au dat-o afara, crezand ca biata fetita e blestemata si, fara bani, fara adapost si fara familie, Cristinica si-a dat seama ca nu mai ramane decat un singur lucru de facut: sa bea.
s-a dezbracat Cristinica de zdrentele de pe ea, si-a dat cu noroi la ochi, neavand bani pentru un creion dermatograf si a pornit spre cea mai kul bodega din tinut, ”Cafeaua Piatra Dura”, unde a agatat un bosorog bogat cu care s-a casatorit peste o saptamana si au trait fericiti timp de doi ani, dupa care doar Cristinica a mai trait.
April 23, 2008
prima editie a emisiunii “pilde si basme populare cu roxana” de la tateTV.
Posted by yersinia. under aberari entropice., nu-l cunosc. e cu mine in clasa., povesti cu cristinica., tateTV. | Tags: basme populare, cristinica, emisiuni cu roxana, pilde, povesti cu cristinica, sura, tate tv, tateTV. |Leave a Comment
ACEST POST ESTE FICTIV SI TREBUIE TRATAT CA ATARE. ORICE ASEMANARE CU PERSONAJE SAU INTAMPLARI REALE ESTE PUR INTAMPLATOARE SI NEINTENTIONATA.
.
.
a fost odata ca niciodata o fetita obsedata sexual si nimfomana pe nume cristinica. parintii ei erau saraci, foarte saraci, si s-au gandit sa-i dea cristinicai cadou de craciun un pat, caci fata dormea pe podeaua umeda si plina de mucegai.
dar parintii ei saraci, foarte saraci, extrem de saraci n-aveau bani de pat, mai ales ca tocmai suferisera o pierdere ingrozitoare: le murise calul, singurul lor ajutor in gospodarie, singurul lucru de pret pe care il aveau. asa ca, cugetand parintii fetitei, au hotarat, impreuna cu surioara cristinica, radu, sa-i dea calul mort in loc de pat. macar asa sarmana cristinica nu va mai dormi pe podeaua jegoasa si prafuita.
mare bucurie ii facura cristinicai, care in sfarsit avea si ea un pat unde sa doarma. dar intr-o zi mama cristinicai intra in odaia fetei si o gasi goala pe perna.
“cristinica, muma, da-te jos de pe perna” ii spuse ea fetitei.
“acusica, muma”, raspunse cristinica, dar fata tot aluneca la loc pe perna cand incerca sa se ridice.
“ridica-te, acum!”.
“mami, dar tot alunec la loc”.
“de ce tot aluneca cristinica pe perna asta?” se intreba mama si se duse sa verifice.. dar mare-i fu uimirea cand vazu perna cea lunguiata pe care dormea cristinica. mama fetitei trebuia sa incerce si ea acea senzatie mirobolanta. si cum cristinica era incuiata in baie si tatal cristinicai, nea vasile era plecat cu surioara ei la o plimbare in noul lor mercedes sl roadster, tanti augustina realiza ca acela era momentul oportun pentru a-si pune in aplicare planul.
dar cristinica isi dadu seama ca mama ei o sa-i fure pernuta, pretioasa ei pernuta. si totusi era inchisa in baie. ce sa faca? ramanea un singur lucru de facut: sa iasa pe geam! ei, dar cum sa iasa ea asa goala pe geam? ii era rusine. si mai erau si in mijlocul iernii.
cristinica a cautat in zadar niste prosoape cu care sa se acopere, sau macar hartie igienica, dar nu avea asa ceva in baie, pentru ca parintii ei erau foarte saraci. asa ca a iesit goala afara, la minus 30 de grade. ei, dar ce sa vezi? ca de la etajul 3 pana jos era cale lunga si mai era si un copac, care a stat in calea integritatii fizice a cristinicai.
intre timp, nea vasile si radu ajunsesera acasa, caci noul lor mercedes sl roadster mergea iute. radu isi cauta mama, sa-i arate rochita roz cu sclipici si paiete aurii pe care i-o luase tasu, in loc sa ia paine si d-ale gurii.
“mami, mami, uite ce mi-a luat tati in loc sa ia paine si d-ale gurii” zise entuziasmata radu.
mama ei, alunecand pe perna din ce in ce mai repede ii zise fetei “pleaca de-aci si tine-l si pe tactu departe”.
numai o voce asa blanda ca a mamei o putea face pe radu sa il impiedice pe nea vasile sa intre in camera cristinicai care era de fapt o cripta in subsolul bordeiului familiei. nea vasile incerca sa-si vada sotia, dar radu nu-l lasa.
ei, dar ce sa vezi? cand nea vasile o apuca pe radu de par si-o dadu cu capu de pereti, care erau din balegar, ca altceva nu-si puteau permite, se auzi o bataie in bucata de poliuretan pusa in loc de usa. cristinica intra pe usa dar era de nerucunoscut. batuta, violata, fara un picior, cu viermi intre degetele de la piciorul ramas si cu melci urcand agale pe el, cu frunze in par si ramuri de copaci in urechi si cu un pumn de rame in mana, cristinica arata ca un copil normal
“imi pare rau, dar nu primim oameni fara casa la noi in palat” zise nea vasile, aranjandu-si grosul sau lant e aur la gat.
“dar tati, sunt eu, fiica ta, cristinica!”
radu o recunoscu dupa pretzatze.
“uite ce mi-a luat tati si tie nu” ii zise radu.
“mami se hatana cu perna mea in odaia mea mucegaita” ii spuse cristinica tatalui sau, ignorandu-si surioara si lua potaia, javra aia imputita pe care o hraneau cu muci, fiind foarte saraci, si si-o puse in loc de picior.
dintr-o data tatal o recunoscu, lua un cutit din bucatarie, singurul de altfel si isi omori sotia.
ccristinica era in sfarsit fericita.
si au trait in orgie pana la adanci batraneti.
January 11, 2008
adt251018107164901016af04.
Posted by yersinia. under aberari entropice., nu-l cunosc. e cu mine in clasa., povesti cu cristinica., tateTV. | Tags: cristinica, povesti cu cristinica, sura, tateTV. |Leave a Comment
ACEST POST ESTE FICTIV SI TREBUIE TRATAT CA ATARE. ORICE ASEMANARE CU PERSONAJE SAU INTAMPLARI REALE ESTE PUR INTAMPLATOARE SI NEINTENTIONATA.
.
.
25 noiembrie 1469, la choure, franta.
ora 23.02.
cristinica intra in dormitor. barbatul o astepta intins pe pat. cristinica se apropia de el, cu mersul ei suav. se aseza langa el. se auzi o bataie puternica in usa.
“ce-.”, incepu barbatul, dar cristinica il opri brusc.
“silance. ils vont vous entendre.”.
o a doua bataie, si mai puternica, ii tulbura pe cei doi.
barbatul se ridica din pat. se apropia de usa incet, iar cristinica, in spatele lui, il ruga sa nu raspunda la usa. inca o bataie.
“qui est la?”, urla barbatul.
“augustina. ouvrir la porte! maintenant!”.
“je ne connais acune augustina”, raspunse el, “mieux vous laisser”.
augustina tranti usa. intra in sura. barbatul se sperie. facu cativa pasi inapoi. augustina se apropia de el. in ochii lui se putea citi frica.
“que..que veux-tu de moi?”
“de toi?”, ii raspunse augustina si facu o pauza, “rien. ou est cristinica?”.
.continuarea in numarul viitor.
November 19, 2007
blucutatesitrenulet.
Posted by yersinia. under aberari entropice., nu-l cunosc. e cu mine in clasa., povesti cu cristinica., tateTV. | Tags: ada, adaselinge, bulevardul 1 decembrie, claucs, cristinica, ghena, mojo, povesti cu cristinica, sura |1 Comment
ACEST POST ESTE FICTIV SI TREBUIE TRATAT CA ATARE. ORICE ASEMANARE CU PERSONAJE SAU INTAMPLARI REALE ESTE PUR INTAMPLATOARE SI NEINTENTIONATA.
