[campanie electorala]

sheep master
crusade for your will!
a child, sheep finder
the apprentice becoming

becali!

everyone’s changed, everyone’s cool, everyone sucks.

ACEST POST ESTE FICTIV SI TREBUIE TRATAT CA ATARE. ORICE ASEMANARE CU PERSONAJE SAU INTAMPLARI REALE ESTE PUR INTAMPLATOARE SI NEINTENTIONATA.

.

.

“Marcela, intrii in direct in 10 secunde.”, i se sopti prezentatoarei in casca.

Marcela isi aranja gulerul inca o data, mai lua o gura din paharul cu apa de sub birou, isi aranja hartiile, “3 secunde.”, se auzi din nou in casca….

“buna seara, doamnelor si domnilor, bine v-am gasit la stirile orei douazeci”.

Marcela, o domnisoara draguta, dar cu un intelect limitat cititului de carti din colectia Chic si uitatului la telenovele, citea de pe prompter stirile despre crime, dezastre naturale, razboaie, greve, accidente, cu nelipsitul ei zambet suav.

“in dimineata aceasta a fost gasit corpul neinsufletit al unei tinere intr-o lucsoasa camera de hotel. anchetatorii nu au putut identifica victima, fata ei fiind arsa, iar degetele taiate si nu ecsclud  posibilitatea unei crime pasionale, tanara putand fi escorta domnului Tatian Paunescu, cel pe numele caruia a fost inchiriata camera. domnul Tatian Paunescu a declarat ca el, cel mai bogat om din Portocalia, nu poate sa-si piarda timpul  discutand cu anchetatorii despre un eveniment atat de neinsemnat.”

.

la un televizor vechi, cu ecran mic, se uita Lubliana Marriott, foarte interesata de stiri, spre deosebire de colega ei de camera. cele doo tinere locuiau intr-o garsoniera cu 3 pereti de la periferia Luftantei, capitala Portocaliei.

colega Lublianei, Diana, era studenta in anul 4 la Stiinte Socio-Umane, la Universitatea Spiru Haret din Luftanta, dar era atat de saraca incat lucra mai mereu. din pacate seful ei, Dan, nu o lasa sa lucreze si noaptea, ca sa nu fie nevoit sa-i dea mai multi bani.

Lubliana nu avea nici un ban, dar cum Diana era marinimoasa, atat cat ii putea permite saracia infernala in care era nevoita sa traiasca, vazand-o in ploaie, aproape dezbracata, tremurand si plangand, nu a putut sa nu o primeasca in casuta ei modesta. nu isi imagina ce criminala salasluieste inlauntrul acelei copile.

la televizor aratau acum portretul fetei ucise, realizat de criminalisti pe baza ADN-ului ei.

“oau,”, ecsclama Diana, “cat de mult seamana cu tine. daca nu ai avea ochelari si parul scurt as putea sa jur ca esti ea!”continua fata, in timp ce isi calca singura rochie pe care o avea cu fierul de calcat cu carbuni al strabunicii ei.

Lubliana intra in panica. “daca aceasta operatoare CATI isi da seama cine sunt toti or sa afle. planurile mele de a domina intraga omenire vor fi distruse. trebuie sa scap de ea. dar cum…?”

fata ii spuse colegei ca se duce sa caute niste ramasite de mancare in ghena restaurantului de dupa colt si iesi din micuta garsoniera. cobori scarile, se impiedica de bicicleta legata de un copil de balustrada, iesi din bloc, traversa strada si alerga dupa autobuzul care mergea in centru. ajunse dupa 4 ore si 26 de minute in centru si injura traficul din Luftanta. cobori din autobuz amintindu-si de zilele cand limuzina o lasa unde vroia si se indrepta spre casa lui Tatian Paunescu.

paznicii, imbracati in verde, ca tot personalul din casa familiei Paunescu, nu o recunoscura pe fata care se recomanda ca o veche prietena a lui Tatian.

nici Tatian nu o recunoscu cu parul tuns si cu ochelari. acea fiinta mizera nu putea fi consoarta sa, Cristinica. in plus, cel mai probabil, Cristinica fusese ucisa in mod barbaric, salbatic, trivial si vulgar de un raufacator odios fara de credinta intr-o putere superioara siesi, atotstiutoare. trilionarul o arunca pe sarmata fetita in strada.

si pe strada nu era nimeni sa-i vada ochii tristi. renegata de cel care o putea salva, trista si flamanda, caci nu mai mancase de 3 ore, de cand isi scosese din geanta doo senvisuri mari cu zlana in autobuzul aglomerat si le infuleca in vazul oamenilor care debordau produsele ingurgitate in prealabil pe post de hrana, Lubliana se impiedica de un catelus amarat.

“of, caine, ce zi lunga a fost azi….nu stiu ce sa fac….” gandea Lubliana si dintr-o data ecsclma “hei! te voi lua acasa. te voi numi ozi si vei fi ozi al meu!”. se apleca sa ia catelusul in brate si cand se ridica un aerospatiele-bac concorde, care ar fi trebuit scos din circulatie inca din 2003, o lovi in cap in timp ce se apropia in flacari de centrul Luftantei.

“nenorocitule! cine ti-a dat carnetu’?!” urla ea dar urletul ei fu inabusit de zgomotul coliziunii avionului cu strada si cladirile din centru si al ecsploziei aferente.

.

“…se vorbeste de un atac terorist, desi nici un zvon nu a fost confirmat de autoritati.”zis Marcela zambind.”desi impactul a fost devastator, ecsista totusi un supravietuitor aflat in stare grava la Spitalul Municipal din Luftanta. identitatea sa nu a fost dezvaluita de autoritati, dar sursele noastre au aflat ca este vorba de o tanara pe nume Lubliana Marriott”continua ea zambind.

“o stire de uluima ora, mi se transmite din regie ca tocmai a fost semnat contractul de vanzare a Portocaliei. prin termenii contractului, cumparatorul, viitorul patron al tarii, se obliga se readuca economia Portocaliei la nivelul anterior evenimentului mediatizat ecscesiv in ultimele doo zile. urmeaza acum un scurt reportaj despre Tatian Paunescu, noul nostru proprietar.”

.

pe patul de spital zace o tanara. in jurul ei roiesc doctori, asistente, anestezisti, o amestecatura de lumina si culoare, de sunete indescifrabile…si ea nu simte nimic…sa fie oare acesta sfarsitul vietii sale? sa fie suferinta pe care o indura pentru ca si-a omorat parintii cei care i-au dat viata? si-a omorat mama care a purtat-o in pantecele sale, mama, care pentru cele doo fetite a renuntat la calugarie, a renuntat la viata in tihna si armonie si s-a sacrificat pentru a le oferi lor o lume calma, pasnica, o lume in care sa se dezvolte armonios. si-a omorat tatal, capul familei, cel care pentru bunastarea ei si a surioarei ei a calatorit peste mari si tari si a reusit sa invinga pacatele carnale ale omenirii, dorina de inavutire intr-o societate in care toti se sfasie intre ei ca hienele, pentru niste valori materiale neinsemnate in lumea isihiei si a pioseniei. propriul ei tata, care s-a slobozit de lumea necurata si a decis ca pentru sufletul sau nu este de ajuns sa fie cuvios, el trebuie sa propovaduiasca tailele smereniei, ale cucerniceniei si ale blagocestiviei in lumea cruda si meschina din care a luat nastere. apoi, cu sange rece, si-a ucis surioara neajutorata, o biata fiinta inocenta si a lasat-o intr-un loc al desfraului, unde putea fi usor confundata cu o pacatoasa. mai mult chiar, a distrus, cu ura si dezgust, orice indiciu din care cei ce cauta dreptatea si adevarul absolut ar fi putut afla cine este neprihanita faptura aflata acum in nefiinta.

va supravietui? sau, cuprinsa de pacat, de meteahna ecsistentiala, va deveni una cu pamantul? poate vom afla raspunsul cutremurator si vom trage o concluzie inteleapta din el, cand ilustrii doctori vor termina operatia.

zlana.

.

.

amurg cu zlana, scarbos si zlaninos,

zlana alba-un imens rotund.

halind, claudia incet scoate cacat pe fund.

si totul este negru, cacacios.

.

musca adanc claudia din sen,

zlana iesea si se scurgea.

sta singura la masa si halea

si totul era negru, cacacios.

.

senurile mari, de zlana

dau din buci si-usor te cheama.

tu musti din sen asa duios

si totul este negru, cacacios.

mot: cand trec pe langa o gara, sau un tren de jucarie dintr-o vitrina a unui magazin de jucarii ma gandesc la mot.

.

mot: cand cineva ma intreaba de ceva vreme ce cadou, ce jucarie e asa mai ideala e pt un copilas eu zic un tren si ma gandesc iar la mot.

. 

mot: trenurile miros a iarba si inghetata de menta cu ciocolata. si au gust de lapte cu fulgi de cereale cu miere.

.

.

.

.

T.I.M.

ACEST POST ESTE FICTIV SI TREBUIE TRATAT CA ATARE. ORICE ASEMANARE CU PERSONAJE SAU INTAMPLARI REALE ESTE PUR INTAMPLATOARE SI NEINTENTIONATA.

.

.

a fost odata ca niciodata o mica fetita pe nume Cristinica. Cristinica se ducea in fiecare zi la gradinita, unde se juca de dimineata pana seara sau pana isi baga toti colegii si educatoarea in spital.

dar intr-o zi insorita de primavra tatal Cristinicai, Lordul Vasile, a fost alungat din tinut, in urma unei rascoale a poporului. familia lordului a fost nevoita sa se mute in alt tinut si sa inceapa o viata noo.

Lordul Vasile si-a dat seama ca singurul mod in care isi poate ajuta familia, devenita acum saraca, este sa calatoreasca in Indii si sa faca comert cu mirodenii.

Lady Augustina, mama Cristinicai, nu a putut sa suporte o viata departe de preaiubitul ei sot si, gandindu-se ca nimic nu poate fi mai rau decat sa-si creasca singura cei doi plozi, s-a calugarit.

cu tatal plecat peste mari si tari si cu mama plecata si ea, cei doi copii s-au decis sa se ajute reciproc.

sora Cristinica, Radu, s-a inrolat in armata pe post de prostituata. i-a promis surioarei sale ca se va intoarce curand, dar dus a fost.

acum viata Cristinicai parea atat de sumbra incat nimeni nu mai vroia sa o ajute nici macar cu un banut, ca sa isi cumpere o bucatica de zlana. oamenii care o gazduiau au dat-o afara, crezand ca biata fetita e blestemata si, fara bani, fara adapost si fara familie, Cristinica si-a dat seama ca nu mai ramane decat un singur lucru de facut: sa bea.

s-a dezbracat Cristinica de zdrentele de pe ea, si-a dat cu noroi la ochi, neavand bani pentru un creion dermatograf si a pornit spre cea mai kul bodega din tinut, ”Cafeaua Piatra Dura”, unde a agatat un bosorog bogat cu care s-a casatorit peste o saptamana si au trait fericiti timp de doi ani, dupa care doar Cristinica a mai trait.

ACEST POST ESTE FICTIV SI TREBUIE TRATAT CA ATARE. ORICE ASEMANARE CU PERSONAJE SAU INTAMPLARI REALE ESTE PUR INTAMPLATOARE SI NEINTENTIONATA.

.

.

a fost odata ca niciodata o fetita obsedata sexual si nimfomana pe nume cristinica. parintii ei erau saraci, foarte saraci, si s-au gandit sa-i dea cristinicai cadou de craciun un pat, caci fata dormea pe podeaua umeda si plina de mucegai.

dar parintii ei saraci, foarte saraci, extrem de saraci n-aveau bani de pat, mai ales ca tocmai suferisera o pierdere ingrozitoare: le murise calul, singurul lor ajutor in gospodarie, singurul lucru de pret pe care il aveau. asa ca, cugetand parintii fetitei, au hotarat, impreuna cu surioara cristinica, radu, sa-i dea calul mort in loc de pat. macar asa sarmana cristinica nu va mai dormi pe podeaua jegoasa si prafuita.

mare bucurie ii facura cristinicai, care in sfarsit avea si ea un pat unde sa doarma. dar intr-o zi mama cristinicai intra in odaia fetei si o gasi goala pe perna.

“cristinica, muma, da-te jos de pe perna” ii spuse ea fetitei.

“acusica, muma”, raspunse cristinica, dar fata tot aluneca la loc pe perna cand incerca sa se ridice.

“ridica-te, acum!”.

“mami, dar tot alunec la loc”.

“de ce tot aluneca cristinica pe perna asta?” se intreba mama si se duse sa verifice.. dar mare-i fu uimirea cand vazu perna cea lunguiata pe care dormea cristinica. mama fetitei trebuia sa incerce si ea acea senzatie mirobolanta. si cum cristinica era incuiata in baie si tatal cristinicai, nea vasile era plecat cu surioara ei la o plimbare in noul lor mercedes sl roadster, tanti augustina realiza ca acela era momentul oportun pentru a-si pune in aplicare planul.

dar cristinica isi dadu seama ca mama ei o sa-i fure pernuta, pretioasa ei pernuta. si totusi era inchisa in baie. ce sa faca? ramanea un singur lucru de facut: sa iasa pe geam! ei, dar cum sa iasa ea asa goala pe geam? ii era rusine. si mai erau si in mijlocul iernii.

cristinica a cautat in zadar niste prosoape cu care sa se acopere, sau macar hartie igienica, dar nu avea asa ceva in baie, pentru ca parintii ei erau foarte saraci. asa ca a iesit goala afara, la minus 30 de grade. ei, dar ce sa vezi? ca de la etajul 3 pana jos era cale lunga si mai era si un copac, care a stat in calea integritatii fizice a cristinicai.

intre timp, nea vasile si radu ajunsesera acasa, caci noul lor mercedes sl roadster mergea iute. radu isi cauta mama, sa-i arate rochita roz cu sclipici si paiete aurii pe care i-o luase tasu, in loc sa ia paine si d-ale gurii.

“mami, mami, uite ce mi-a luat tati in loc sa ia paine si d-ale gurii” zise entuziasmata radu.

mama ei, alunecand pe perna din ce in ce mai repede ii zise fetei “pleaca de-aci si tine-l si pe tactu departe”.

numai o voce asa blanda ca a mamei o putea face pe radu sa il impiedice pe nea vasile sa intre in camera cristinicai care era de fapt o cripta in subsolul bordeiului familiei. nea vasile incerca sa-si vada sotia, dar radu nu-l lasa.

ei, dar ce sa vezi? cand nea vasile o apuca pe radu de par si-o dadu cu capu de pereti, care erau din balegar, ca altceva nu-si puteau permite, se auzi o bataie in bucata de poliuretan pusa in loc de usa. cristinica intra pe usa dar era de nerucunoscut. batuta, violata, fara un picior, cu viermi intre degetele de la piciorul ramas si cu melci urcand agale pe el, cu frunze in par si ramuri de copaci in urechi si cu un pumn de rame in mana, cristinica arata ca un copil normal

“imi pare rau, dar nu primim oameni fara casa la noi in palat” zise nea vasile, aranjandu-si grosul sau lant e aur la gat.

“dar tati, sunt eu, fiica ta, cristinica!”

radu o recunoscu dupa pretzatze.

“uite ce mi-a luat tati si tie nu” ii zise radu.

“mami se hatana cu perna mea in odaia mea mucegaita” ii spuse cristinica tatalui sau, ignorandu-si surioara si lua potaia, javra aia imputita pe care o hraneau cu muci, fiind foarte saraci, si si-o puse in loc de picior.

dintr-o data tatal o recunoscu, lua un cutit din bucatarie, singurul de altfel si isi omori sotia.

ccristinica era in sfarsit fericita.

si au trait in orgie pana la adanci batraneti.

ISTORIA PESTISORISMULUI ROMAN DE LA ORIGINI PANA IN PREZENT.

.

.

.

si atunci peStii a zis: “boema faptura cosmica, rogu-te in boemitatea ta organica, absolut de incomparabila, semnificativa prin sine si expresiva prin existenta ta, a-mi implini dorinta intensa a individualitatii limitative de a-mi evolua ascensorialul haos ale carui ondulatii crancene in extaz se vor afla cand imi vei implini umila ruga de a-mi aduce maine le scoala soaptele exactice aleclipei perfecte si fluide, erotice si metafizice, atribute ale constiintei, esentiale in natura ta, copiutele la info. rogu-ti barbarele explozii ale imperfectiunii sa-mi ierte suferinta pricinuita prin aceasta aproximare cognitiva a ineficacei puritati nelinistite in fiinta topita si tematoare.”.

faptura himerica ce-o privea evaporandu-se sub razele tremurande ale ideii vroia sa-i spuna ce simte inlauntrul sau. misterul era baza amintirii sale, a absolutei decaderi morale.

peStii continua: “stingandu-mi ultimele soapte ale dorintei imaculate de definitiva vesnicie, subtila retragere primavarateca a fapturii paradisiace intr-o baza de sentimente pierdute, o tristete strigata intr-un rece subteran al memoriilor imense ce te deceptioneaza, cluda, acea ezoterica faptura a sanului tau bland ce-n prisma noptii isi scoate masca si-ale sale senzualitati obosite se dezlantuie varsate ca o distanta nebanuita simtindu-se singura si incercand sa se dezvolte pe plan spiritual, ea incearca prin excelenta sa atinga absolutul in acea succesiune cromatica de regrete si melancolii, cerandu-mi sa te informez cu privire la doleanta sa de absolutism nemarginit in etica iubirii frematande, ea isi doreste sa poate sa strige intr-o concesiune a aparentelor, ea vrea caietul tau de chimie, sa ii raspunda ingerii indoieilor responsabile pentru iluziile spiritului sau liber , dezacordat de vulgaritatea urbana care va invinge infinitul si va distruge tot.”

gandirea bazelor comice, in schimbul de idei al gandurilor nule in entropia extazului sfarsit, balzacian si supraincarcat cu un numar de peste cinci prieteni dispusi sa iluzioneze poetii blestematii si  intr-o dicotomie a personalitatii himera verde-violet isi destupa gandurile asternandu-le pe un epitaf prafuit de amintitrea orgoliului incalculabil legat de dureri suferinde si omnifiate, la fel ca bucuriile, tristetile, eforturile, fireasca unicitate si deziluziile fosilice ale pesimismului.

peStii protesta. nu! ideea de victorie infectata de mediocritatea generala, goala si beata, istoria unei utopii ce dura de milenii nu putea lua sfarsit. peStii stie ca nu e reala. moarta sa va face loc unei noi istorii, unei revolutii inecate de imbecilii care vor totul.

peStii se va sacrifica pentru cauza sa. peStii va deveni un simbol al umbrelor pictate intr-un abis sinistru, ea va fi tendinta insasi.

IDEOLOGII DOMNADRIANISTICE IN ISTORIE – CELE TREI ELEMENTE DE BAZA ALE DOMNADRIANISMULUI.

.

.

.

            domnadrianismul reprezinta nucleul vietii in orice societate moderna. domnadrianismul a aparut in a doua jumatate a secolului XX si a reformat economia, cultura si stiintele sociale, repercursiunile sale ducand in mod direct la nasterea societatii ignifug-nihilistizatoare. eCStrem de supremul domn adrian a creat universul in care s-au nascut valorile acestei societati prin cele trei fenomene de baza, imprumutate azi de toti filosofii care il venereaza pe cel suprem.

vulgara societate ignifig-nihilistizatoare blameaza in mod odios fenomenele extrauterine de eructare, flatuare si oticnire.

voi trata, deci, in aceasta a doua teza de doctorat aceste trei subiecte controversate ale modernei societati bazate pe deseuri organice.

glorioasa oticnire, actiune suportata de entitati din toate categriile sociale, isi are originile in scrierea nietzscheniana “gotzen-dammerung oder wie man mit dem hammer philosophiert”, in care ilustrul nietzsche, in incercarile sale disperate de a intra in gratiile supremului domn adrian a incercat sa supuna omenirea unei torturi eCSorbitante ce are la baza elemente olovine. aceasta descoperire destul de recenta a facut furouri in lumea antropologiei moderne. oamenii de stiinta au debordat, in speranta de a intelege comportamentul uman primitiv, care dateaza, cel mai probabil, din mezozoicul timpuriu. primele rezultate au fost  deceptionante. lumea stiintei moderne a fost zguduita de o descoperire facuta de arheologi intr-un sit din gangul din fata curtii vechi. dupa indelungi cercetari esuate a venit vremea marilor descoperiri. bazandu-se pe schitele motorului cu aburi si pe izomeria de catena a carbonului, azotului, calciului, potasiului si fosforului, marii oameni de stiinta ai lumii au reusit sa introduca intr-o singura reactie aceste elemente chimice, iar rezultatul a fost supus reactiei cu olovina, produsul rezultant nefiind oticnirea de la care s-a pornit cercetarea.

eructatia, considerate in mod vulgar varianta orala a flatuatiilor umane sau canine, a fost un produs secundar al analizei chimice anterioare, el fiind primul rezultant al reactiei dintre olovina, acid clorhidric si diferite elemente organice. reactie tumultuoasa, eructatia sta deseori la baza regurgitarii, desi reprezinta doar rezultatul deglutitiei azotului, oCSigenului si a hidrogenului. eructatia poate evolua spre o ruta sau chiar o sincopa care se poate complica cu un abces in zona sternocleidomastoidiana.

flatulatiile sunt fenomene eCStreme, generate de hazarde antropice. nefiind in stransa legatura cu substantele olivine, ele nu reprezinta un mare interes pentru prezenta lucrare de doctorat. totusi merita amintite, in special datorita olmului specific. acest olm este folosit in medicina pentru tratarea unor afectiuni din cele mai diverse, printre care hirsutismul nazal, alopecia si des intalnitul proces de cariogeneza.

fenomenele de eructare, flatulatie si oticnire au devenit un simbol al intelectualitatii in societatea ignifug-nihilistizatoare, intrucat trivialitatea plebei nu accepta acest onanism continuu al activitatii cerebrale superioare, necesar in filosofarea asupra eCSistentei umane dar mai ales asupra gloriei desavarsite a conducatorului spiritual suprem, domnul adrian.

azi mot a implinit 80 de ani. inca 60 de ani si face doozeci:d.

ca orice “beuta” s-a lasat cu marsavii ;)). dragalaseasa. si as mai face eu o marsavie, doar ca-mi trebuie ocazia potrivita [si cantitatea de alcool potrivita].

eh.. LA MOTI ANI, mot! si eu pe tine :d.

 .

.

.

.

.

.

.