dontmissthetrain.

-ieri nici nu stiai ca Augustina avea copii si azi stii cum o cheama pe fi-sa si ce-i place. ce se-ntampla cu tine, dacii?

-e..e..nepoata mea, mama.si a trecut prin atatea. cum as putea sa fiu indiferent in fata suferintei ei? zise dacii in timp ce o lacrima i se scurgea pe obrazul nebarbierit.

doamna Fakyu ridica sceptic o spranceana si-i zise fiului ei sa-i mai aduca o bere.

-da, mama, se supuse dacii.

-si cand te intorci vreau sa-mi spui adevarul.

.

intre timp Cristinica statea inchisa in pod, noua ei camera, unde vantul vajaia si podelele scartaiau, unde sobolanii nu mai umblau, de cat de frig era, unde mucegaiul nu indraznea sa apara. locul sinistru, putrezit, prafuit, imund era tot ce-si putea dori strasnica fetita.

copila umbla desculta pe podeaua infama, lasand urme adanci in stratul dens de praf. se indrepta spre geamul abject din marginea podului si il acoperi cu un carton.

-da..e mai bine asa..isi zise ea. acum nu poate nimeni sa-mi descopere planul…

.

-scumpule, daca ai nevoie de bani iti dau eu. nu-i nevoie sa ai grija de pacostea aia.

-nu, mama, aici nu-i vorba de bani. bani am destui, se revolta Dacii. e vorba de muzica, de cariera… intelege-ma! n-am mai avut deloc inspiratie dupa Totum Mortis. stiu ca fata asta e solutia. o voi sacrifica pe altarul lui Apollo, va fi Erato a mea si imi va reda gloria. vrei sa stii cum am aflat? citeste! e jurnalui Augustinei.

.

in jurnal, Augustina povestea intamplarile cele mai abracadabrante din searbada sa viata. de la prima tentativa a Cristinicai de a-si omori surioara, cand avea sapte luni si s-a asezat pe capul lui Radu, la sentimentele care au determinat-o sa se calugareasca, de la poeziile pe care prietenii ei motociclisti le compusesera pentru ea pana la debusolarea traita in ultimele sale zile – toate erau acolo,in jurnalul ei virtual pe care oricine il putea citi la adresa www.augustina_barosan.ro.

dupa destrabalarea de revelion de la Ferma Fakyu, Dacii se hotari sa-si ia munca in serios.

-Cristinica! urla el. fa-te-n cua!

cum fata nu raspundea, Dacii se panica.

-mama, du-te si-adu-o!

doamna Fakyu urca scarile, deschise usa podului si intr-un colt o vazu pe Cristinica ghemuita.

-te cauta Dacii!

copila nu rapundea.

-n-auzi?te cauta Dacii!

din nou, nici un raspuns.

doamna Fakyu se apropie. Cristinica plangea.

-ce-ai?

-cainele meu, se smiorcai fata. a degerat..

doamna Fakyu se intoarse la Dacii.

-i-a degerat cainele. normal, era din import. nimic nu-i mai trainic ca un caine veritabil de Portocalia! zise ea cu mandrie.

-pai hai sa sunam la un spital, sa-i puna altu’, bombani Dacii cu gura plina. nu! nu putem sa facema sta! o sa ne-o ia!

-ca mare pacat ar fi, mormai femeia.

-ce-ai zis?

-nimic. am oftat.

-ce ne facem, mami? se panica Dacii.

-revino-ti, omule! o sa-i facem operatia aici.

-aici? dar mama, e periculos. ii poate fi fatal.

-n-avem norocul asta.

.

peste cateva ore totul era gata pentru operatie. Cristinica bause doo sticle de rom din rezerva personala a lui Dacii, cainele era si el pregatit de operatie, iar doamna Fakyu motaia in fata televizorului.

Dacii il chema pe colegul sau de trupa, Armand, sa il ajute cu operatia. Armand fusese ajutor de balerin la Opera din Luftanta, deci stia tot ce se poate stii despre caini.

dupa sase ore cei doi incheiara operatia. Armand pleca la casa lui, in timp de Dacii astepta impreuna cu mama sa sa se trezeasca Cristinica din betie.

.

Cristinica se trezi. statea intinsa pe un carton ud. ridica piciorul si isi privi noul caine.

-of, Dorindorincati…ofta ea. am ramas numai noi doi impotriva intregii lumi…

every time i thought that you were wrong you were right.