dontmissthetrain.

azi prima mea coita, dee dee cea blonda, a implinit impresionanta varsta de optzecisiunu de ani :d.

LA MULTI ANI, CUA!

ACEST POST ESTE FICTIV SI TREBUIE TRATAT CA ATARE. ORICE ASEMANARE CU PERSONAJE SAU INTAMPLARI REALE ESTE PUR INTAMPLATOARE SI NEINTENTIONATA.

.

.

“Marcela, intrii in direct in 10 secunde.”, i se sopti prezentatoarei in casca.

Marcela isi aranja gulerul inca o data, mai lua o gura din paharul cu apa de sub birou, isi aranja hartiile, “3 secunde.”, se auzi din nou in casca….

“buna seara, doamnelor si domnilor, bine v-am gasit la stirile orei douazeci”.

Marcela, o domnisoara draguta, dar cu un intelect limitat cititului de carti din colectia Chic si uitatului la telenovele, citea de pe prompter stirile despre crime, dezastre naturale, razboaie, greve, accidente, cu nelipsitul ei zambet suav.

“in dimineata aceasta a fost gasit corpul neinsufletit al unei tinere intr-o lucsoasa camera de hotel. anchetatorii nu au putut identifica victima, fata ei fiind arsa, iar degetele taiate si nu ecsclud  posibilitatea unei crime pasionale, tanara putand fi escorta domnului Tatian Paunescu, cel pe numele caruia a fost inchiriata camera. domnul Tatian Paunescu a declarat ca el, cel mai bogat om din Portocalia, nu poate sa-si piarda timpul  discutand cu anchetatorii despre un eveniment atat de neinsemnat.”

.

la un televizor vechi, cu ecran mic, se uita Lubliana Marriott, foarte interesata de stiri, spre deosebire de colega ei de camera. cele doo tinere locuiau intr-o garsoniera cu 3 pereti de la periferia Luftantei, capitala Portocaliei.

colega Lublianei, Diana, era studenta in anul 4 la Stiinte Socio-Umane, la Universitatea Spiru Haret din Luftanta, dar era atat de saraca incat lucra mai mereu. din pacate seful ei, Dan, nu o lasa sa lucreze si noaptea, ca sa nu fie nevoit sa-i dea mai multi bani.

Lubliana nu avea nici un ban, dar cum Diana era marinimoasa, atat cat ii putea permite saracia infernala in care era nevoita sa traiasca, vazand-o in ploaie, aproape dezbracata, tremurand si plangand, nu a putut sa nu o primeasca in casuta ei modesta. nu isi imagina ce criminala salasluieste inlauntrul acelei copile.

la televizor aratau acum portretul fetei ucise, realizat de criminalisti pe baza ADN-ului ei.

“oau,”, ecsclama Diana, “cat de mult seamana cu tine. daca nu ai avea ochelari si parul scurt as putea sa jur ca esti ea!”continua fata, in timp ce isi calca singura rochie pe care o avea cu fierul de calcat cu carbuni al strabunicii ei.

Lubliana intra in panica. “daca aceasta operatoare CATI isi da seama cine sunt toti or sa afle. planurile mele de a domina intraga omenire vor fi distruse. trebuie sa scap de ea. dar cum…?”

fata ii spuse colegei ca se duce sa caute niste ramasite de mancare in ghena restaurantului de dupa colt si iesi din micuta garsoniera. cobori scarile, se impiedica de bicicleta legata de un copil de balustrada, iesi din bloc, traversa strada si alerga dupa autobuzul care mergea in centru. ajunse dupa 4 ore si 26 de minute in centru si injura traficul din Luftanta. cobori din autobuz amintindu-si de zilele cand limuzina o lasa unde vroia si se indrepta spre casa lui Tatian Paunescu.

paznicii, imbracati in verde, ca tot personalul din casa familiei Paunescu, nu o recunoscura pe fata care se recomanda ca o veche prietena a lui Tatian.

nici Tatian nu o recunoscu cu parul tuns si cu ochelari. acea fiinta mizera nu putea fi consoarta sa, Cristinica. in plus, cel mai probabil, Cristinica fusese ucisa in mod barbaric, salbatic, trivial si vulgar de un raufacator odios fara de credinta intr-o putere superioara siesi, atotstiutoare. trilionarul o arunca pe sarmata fetita in strada.

si pe strada nu era nimeni sa-i vada ochii tristi. renegata de cel care o putea salva, trista si flamanda, caci nu mai mancase de 3 ore, de cand isi scosese din geanta doo senvisuri mari cu zlana in autobuzul aglomerat si le infuleca in vazul oamenilor care debordau produsele ingurgitate in prealabil pe post de hrana, Lubliana se impiedica de un catelus amarat.

“of, caine, ce zi lunga a fost azi….nu stiu ce sa fac….” gandea Lubliana si dintr-o data ecsclma “hei! te voi lua acasa. te voi numi ozi si vei fi ozi al meu!”. se apleca sa ia catelusul in brate si cand se ridica un aerospatiele-bac concorde, care ar fi trebuit scos din circulatie inca din 2003, o lovi in cap in timp ce se apropia in flacari de centrul Luftantei.

“nenorocitule! cine ti-a dat carnetu’?!” urla ea dar urletul ei fu inabusit de zgomotul coliziunii avionului cu strada si cladirile din centru si al ecsploziei aferente.

.

“…se vorbeste de un atac terorist, desi nici un zvon nu a fost confirmat de autoritati.”zis Marcela zambind.”desi impactul a fost devastator, ecsista totusi un supravietuitor aflat in stare grava la Spitalul Municipal din Luftanta. identitatea sa nu a fost dezvaluita de autoritati, dar sursele noastre au aflat ca este vorba de o tanara pe nume Lubliana Marriott”continua ea zambind.

“o stire de uluima ora, mi se transmite din regie ca tocmai a fost semnat contractul de vanzare a Portocaliei. prin termenii contractului, cumparatorul, viitorul patron al tarii, se obliga se readuca economia Portocaliei la nivelul anterior evenimentului mediatizat ecscesiv in ultimele doo zile. urmeaza acum un scurt reportaj despre Tatian Paunescu, noul nostru proprietar.”

.

pe patul de spital zace o tanara. in jurul ei roiesc doctori, asistente, anestezisti, o amestecatura de lumina si culoare, de sunete indescifrabile…si ea nu simte nimic…sa fie oare acesta sfarsitul vietii sale? sa fie suferinta pe care o indura pentru ca si-a omorat parintii cei care i-au dat viata? si-a omorat mama care a purtat-o in pantecele sale, mama, care pentru cele doo fetite a renuntat la calugarie, a renuntat la viata in tihna si armonie si s-a sacrificat pentru a le oferi lor o lume calma, pasnica, o lume in care sa se dezvolte armonios. si-a omorat tatal, capul familei, cel care pentru bunastarea ei si a surioarei ei a calatorit peste mari si tari si a reusit sa invinga pacatele carnale ale omenirii, dorina de inavutire intr-o societate in care toti se sfasie intre ei ca hienele, pentru niste valori materiale neinsemnate in lumea isihiei si a pioseniei. propriul ei tata, care s-a slobozit de lumea necurata si a decis ca pentru sufletul sau nu este de ajuns sa fie cuvios, el trebuie sa propovaduiasca tailele smereniei, ale cucerniceniei si ale blagocestiviei in lumea cruda si meschina din care a luat nastere. apoi, cu sange rece, si-a ucis surioara neajutorata, o biata fiinta inocenta si a lasat-o intr-un loc al desfraului, unde putea fi usor confundata cu o pacatoasa. mai mult chiar, a distrus, cu ura si dezgust, orice indiciu din care cei ce cauta dreptatea si adevarul absolut ar fi putut afla cine este neprihanita faptura aflata acum in nefiinta.

va supravietui? sau, cuprinsa de pacat, de meteahna ecsistentiala, va deveni una cu pamantul? poate vom afla raspunsul cutremurator si vom trage o concluzie inteleapta din el, cand ilustrii doctori vor termina operatia.

in ultimele treisutesaizecisisase de zile viata noastra de oameni fara viata s-a rezumat la cateva actiuni gloriase, fapte marete si, bineinteles, consum nerentabil si nechibzuit de timp.

am fost la biblioteca din crangasi. am mancat zacusca in arge. am purtat sandibale.

rocsanei i-a crescut parul. ne-am uitat la blu.

am irosit 31622400 secunde gandindu-ne la trenuri galbene/case verzi/macarele rosii. am primit scrisori din lisabona trimise din frankfurt.

ne-am plimbat cu barca. am invatat tot ce tine de sistemul bancar. si am uitat tot.

toata lumea s-a luat dupa claudita. in viata noastra a aparut formidabiblul, nemaipomenitul, uimitorul, uluitorul, fenomenalul, kulul ARMAND. ole!

am glorificat multe locuri.

am mers cu metroul pe afara. am barfit. i-am gasit clauditei doo picioare.

am baut secs si inca ceva cu secs. i-am facut cu mana lui baniciu.

avem sosete la fel. claudita si-a pus ochelari. eu am condus un tren. de doo ori.

am initiat proiectul de binefacere SAPTAMANABUNA. am baut ca vacile pe banii altora. l-am luat pe ozi de pe strada. am fost la concertul TRENURI VERZI din bucuresti.

am trecut clasa. am luat amenda. rocsana a dat cu aspiratorul in scoala.

am vorbit de banci, tampoane, cosmetice si alte prostii in mez.

ne-au dat babele de baut. am lucrat la mercurii. si l-am cunoscut pe MAESTRUL DAN. i-am inventat pe HITLER si STALIN.

am facut poze cu trenuri. am dat dovada de un minuscincism in toata gloria minuscincismului.

ne-a dat CLAUDIU bere de ziua lui. am fost orice in afara de mediocre. am ras de claudita, de ochelarii ei, de tatele ei, de infectia ei.

am carat banci.

am fost nefolositoare. am facut secs cu mumia si cu fidelele pe goran bregovici. am mancat PRIMULSENCUDULCEATALASCOALA.

am avut clasicul UMOR DE CACAT. am fost in butoi. NU am invatat analiza matemata, chimie organica si optica ondulatorie.

 am baut ACTIVIA. am facut ce se face pe strada sperantei.

am dcp.

am ras. ne-am decstabalat in mod odios si sobidit.

.

.

SCRA!

zlana.

.

.

amurg cu zlana, scarbos si zlaninos,

zlana alba-un imens rotund.

halind, claudia incet scoate cacat pe fund.

si totul este negru, cacacios.

.

musca adanc claudia din sen,

zlana iesea si se scurgea.

sta singura la masa si halea

si totul era negru, cacacios.

.

senurile mari, de zlana

dau din buci si-usor te cheama.

tu musti din sen asa duios

si totul este negru, cacacios.