ACEST POST ESTE FICTIV SI TREBUIE TRATAT CA ATARE. ORICE ASEMANARE CU PERSONAJE SAU INTAMPLARI REALE ESTE PUR INTAMPLATOARE SI NEINTENTIONATA.
.
.
-mai avem mult?
liniste.
-mai avem mult?
tot liniste.
-cat mai e?
“de ce am luat-o cu mine?” se intreba soferul basculantei cu beton in care mergeau cristinica si familia ei. “de ce cand am vazut-o pe marginea drumului in tricoul ala ud si transparent care se intindea pe bustul ei enorm n-am lasat-o acolo?”
-mai e mult?
“ce-am facut sa merit asta?!?”
-cat mai avem?
“de ce eu??!”
ochii rosii ai soferului aproape ca ieseau din orbite. fiecare sunet scos de pasagerii din spate ii zgaria urechile. fiecare flatulatie a cristinicai in infunda narile. de ce ii luase oare pe cristinica si pe familia ei de pe marginea soselei?
“gata! trecem granita si-i dau jos!”
in timp ce soferul astepta la o coada interminabila sa treaca granita, in spate, intinsi pe betonul moale, cristinica si familia ei jucau razboi pe dezbracate. cristinica, putin suparata ca nu prea pierdea, isi mangaia piciorul, cel care cu mult timp in urma fusese un biet catelus neajutorat. in urma unei serii de intamplari tragice, cristinica a ramas fara un picior si, cum toata lumea stie, familia ei nu-si putea permite o proteza, nici macar din cel mai ieftin lemn, fetita a fost nevoita sa-si puna potaia in loc de picior.
tatal cristinicai, un respectat membru al comunitatii in urma cu cativa ani, dupa un insucces monumental in administrarea tinutului pe care il conducea, fusese nevoit sa-si abandoneze familia si sa plece in indii. dupa atatia ani petrecuti facand comert cu cei mai temuti raufacatori ai vremii, vasile renunta la titlul sau nobil, de lord, cu care fusese inzestrat de insasi regina ada I, isi arse vechile haine burgeze, se lepadase de vicii, renuntase la placerile carnale si deveni pastorul vasile. in multe sale calatorii isi dadu seama ca scopul lui in viata este sa fie un cavaler al pacii si dreptatii; el a fost ales sa raspandeasca credinta intr-o lume in care desfraul se intalneste la tot pasul, o lume de hoti, femei usoare si copii smulsi din leaganul caldut al copilariei mult prea devreme si mutilati sufleteste de fiare care nu pot fi numiti oameni.
mama cristinicai, dupa anii de pace si implinire sufleteasca petrecuti intr-o manastire din varful unui vulcan activ simtea nevoia de actiune, de adrenalina, de viata traita la maxim. intr-o seara ploioasa de mai, augustina fugi in mod odios de la manstire, incaleca pe umilul ei harley, isi taie frumosul par blond si-l vopsi mov, isi ciurui urechile, buzele, nasul si ..alte parti ale corpului cu acele pe care le folosise sa coasa si sa brodeze hainele calugarilor si ale oamenilor flamanzi de pe strazi care isi cautau alinarea in mica si umila lor manastire. visul ei, acum, era sa ajunga la las vegas si sa piarda in cazinouri toti banii pe care reusise sa-i fure de la manastire. bratele ei pline de tatuaje mangaiau capusorul lui radu, sora cristinicai.
radu se intorsese din armata la surioara sa si fu placut surprins sa-si regaseasca intreaga familie. in armata, radu fusese pusa sa frece podele, sa faca flotari, sa lustruiasca pantofi, dar niciodata acel lucru pentru care se antenase toata viata, din primele momente ale vietii pana in clipa in care semnase formularul de inscriere in armata: sa joace sotron. acum, fericita ca si-a regasit familia, radu nu mai dorea decat sa-i omoare pe toti, sa-i tortureze pentru ca l-au lasat balta si a fost nevoit sa faca cele mai nedemne si inumane fapte la care s-ar fi putut gandi vreodata.
cristinica era fericita. treceau ilegal granita in portocalia, tara unde nu ecsistau reguli pentru fetitele ca ea.
-am ajuns? intreba cristinica iar.
-da! raspunse fericit soferul.
la granita le astepta tigrul, un cunoscut interlop international, fostul sot al cristinicai. scobindu-si nasul in cel mai secsi mod cu putinta, tigrul isi lasa usor ochelarii de soare de pe ochi, se uita la cristinica si la bustul ei foarte dezvoltat, apoi la omul imbracat cu un sac maro de langa ea, la fata slabanoaga si fara nici o forma imbracata in pantaloni de camuflaj si cu o kalasnikov dupa gat, “atat de sezonul trecut”, gandi tigrul si pana sa mai apuce sa gandeasca altceva, caci ca viteza de gandire a acestor forme de viata primitive e invers proportionala cu cantitatea de bale care le curge din gura, tigrul o vazu pe EA: sperba fiinta in pantaloni rosii de piele, foarte scurti, cu cizme de cowboy si o geaca de piele neagra, pe spatele careia scria cu litere inflacarate “bad grl”, cerceii din buze, din nas, -ah! zise el fara sa-si dea seama dar inainte sa mai spuna ceva cristinica isi dadu seama ca tigrul ii priveste mama si nu pe ea.
cei cinci se urcara in limuzina tigrului, dar pana sa porneasca, cristinica ii taie gatul.
-de ce-ai facut asta? intreba pastorul vasile.
-relatia noastra s-a incheiat. raspunse cristinica in timp ce se chinuia sa impinga cadavrul afara din masina intr-o prapastie de pe marginea drumului. augustina lua capul si-l arunca nepasatoare pe geamul din spate. capul nimeri pe parbrizul unui savant portocaliez care lucra la o noo teorie despre relativitate si care tocmai le impartasise colegilor lui savanti, care se aflau cu el in masina cum se poate controla timpul, cum putem evita marile tragadii istorice, cum poate lumea fi un loc mai bun. savantul se sperie si intra cu masina in betoniera cu care calatorise cristinica mai devreme. toti cei implicati in accident au murit pe loc.
pe drumul spre capitala portocaliei, la o benzinarie de pe marginea soselei, augustina a coborat sa-si mai ia cateva sticle de rom dar nu s-a mai intors.
peste cateva ore, un angajat al benzinariei a gasit-o legata de o pompa de benzina, dar inainte sa o poata salva pompa de benzina a luat foc si benzinaria a ecsplodat.
la momentul ecsploziei cristinica, tatal si sora ei erau deja in luftanta, capitala portocaliei. intrati in holul lucsosului hotel la care aveau rezervate 4 camere in permanenta, bietii calatori se despatira. cristinica intra in camera ei, un umil apartament cu doar trei dormitoare, un spa si doo piscine. aprinse televizorul. era un film cu ea.
pastorul vasile scoase cartea de rugaciuni, se descalta si incepu rugaciunea de ora 5.
radu intra tiptil tiptil in camera tatalui sau. insuruba usor amortizorul si trase. de doo ori. o data in capul pastorului, o data in musca enervanta care se tot fataia prin camera.
intra apoi in camera cristinicai. cristinica chicotea la telefon cu prietenele ei, pe care le sfatuia in legatura cu meseria pe care o aveau toate. cristinica simti o sfoara in jurul gatului. avu timp sa vada reflecsia lui radu in imensa oglinda venetiana din fata ei.
dandu-si seama ca sora ei vrea s-o omoare si sa-i fure toata gloria de vedeta, cristinica se lupta cu radu pana cand unul din ei ceda.
gatul fetei se rupse cu un zgomot usor, iar sora ei satea triumfatoare deasupra, gafaind incet. isi lua sora, o duse in baie, turna acid in chiuveta si-i inmuie fata in acid pana nu mai putea fi recunoscuta. in taie tegetele si le arse, ca nu cumva sa o recunoasca politia dupa amprente. ii lua actele din buzunar si hainele. o lasa goala in cada si pleca din hotel.
nimeni nu va stii vreodata daca fata care zace moarta in cada lucsosului hotel e cristinica sau radu.
