ISTORIA PESTISORISMULUI ROMAN DE LA ORIGINI PANA IN PREZENT.

.

.

.

 

si atunci peStii a zis: “boema faptura cosmica, rogu-te in boemitatea ta organica, absolut de incomparabila, semnificativa prin sine si expresiva prin existenta ta, a-mi implini dorinta intensa a individualitatii limitative de a-mi evolua ascensorialul haos ale carui ondulatii crancene in extaz se vor afla cand imi vei implini umila ruga de a-mi aduce maine le scoala soaptele exactice aleclipei perfecte si fluide, erotice si metafizice, atribute ale constiintei, esentiale in natura ta, copiutele la info. rogu-ti barbarele explozii ale imperfectiunii sa-mi ierte suferinta pricinuita prin aceasta aproximare cognitiva a ineficacei puritati nelinistite in fiinta topita si tematoare.”.

faptura himerica ce-o privea evaporandu-se sub razele tremurande ale ideii vroia sa-i spuna ce simte inlauntrul sau. misterul era baza amintirii sale, a absolutei decaderi morale.

peStii continua: “stingandu-mi ultimele soapte ale dorintei imaculate de definitiva vesnicie, subtila retragere primavarateca a fapturii paradisiace intr-o baza de sentimente pierdute, o tristete strigata intr-un rece subteran al memoriilor imense ce te deceptioneaza, cluda, acea ezoterica faptura a sanului tau bland ce-n prisma noptii isi scoate masca si-ale sale senzualitati obosite se dezlantuie varsate ca o distanta nebanuita simtindu-se singura si incercand sa se dezvolte pe plan spiritual, ea incearca prin excelenta sa atinga absolutul in acea succesiune cromatica de regrete si melancolii, cerandu-mi sa te informez cu privire la doleanta sa de absolutism nemarginit in etica iubirii frematande, ea isi doreste sa poate sa strige intr-o concesiune a aparentelor, ea vrea caietul tau de chimie, sa ii raspunda ingerii indoieilor responsabile pentru iluziile spiritului sau liber , dezacordat de vulgaritatea urbana care va invinge infinitul si va distruge tot.”

gandirea bazelor comice, in schimbul de idei al gandurilor nule in entropia extazului sfarsit, balzacian si supraincarcat cu un numar de peste cinci prieteni dispusi sa iluzioneze poetii blestematii si  intr-o dicotomie a personalitatii himera verde-violet isi destupa gandurile asternandu-le pe un epitaf prafuit de amintitrea orgoliului incalculabil legat de dureri suferinde si omnifiate, la fel ca bucuriile, tristetile, eforturile, fireasca unicitate si deziluziile fosilice ale pesimismului.

peStii protesta. nu! ideea de victorie infectata de mediocritatea generala, goala si beata, istoria unei utopii ce dura de milenii nu putea lua sfarsit. peStii stie ca nu e reala. moarta sa va face loc unei noi istorii, unei revolutii inecate de imbecilii care vor totul.

peStii se va sacrifica pentru cauza sa. peStii va deveni un simbol al umbrelor pictate intr-un abis sinistru, ea va fi tendinta insasi.